Minerul Paroseni

MINERUL PAROSENI(SAU AMINTIRI DIN VALEA JIULUI)

 “Pentru Daniel .Sa nu uiti la ce echipa ai jucat !”

Minerul Paroseni a fost o micuta echipa a cartierului cu acelasi nume din orasul Vulcan. Deoarece exista si inca mai exista o mina ,mina Paroseni, cu sprijinul acesteia a luat fiinta in anul 1972 echipa Minerul Paroseni.

De  ce  mi-am legat sufletul de aceasta echipa ? Simplu. Mereu am fost de partea echipelor mici, acestea avand un farmec aparte, victoriile lor trezind mereu simpatie in randul microbistilor. Daca as compara Madridul cu Valea Jiului as putea spune ca Jiul este Real Madrid, Minerul Lupeni poate fi Atletico Madrid iar micul meu Paroseni in imaginatia mea Rayo Vallecano, adica nu echipa din “centru” cu stadionul avand parcarea plina cu masini de lux, ci echipa de la periferie, echipa celor multi si necajiti care trudesc pentru o bucata de paine. In aceasta ordine de idei gandul ma duce la FC. Sankt Pauli, echipa truditorilor din docurile portului Hamburg.

Dupa infiintare, incepand cu sezonul 1972-73 si pana la finele sezonului 1976-77 ,Minerul va evolua in campionatul municipal, avand in componenta printre altii pe: I.Balan(portar),Iovu,Ivan, Ursa sau Gheta.

In sezonul 1979-80 se reuseste promovarea in Divizia C, un pas important in viata unei echipe abia infiintate cu 8 ani in urma.

Sa-i cunoastem pe actorii acestei performante:

-Antrenor :Tiberiu „Puiu” Benea

-Echipa: Crecan-Stanci,Ganga,Uritescu,M.Florea-I.Popescu,Lascu,Gica Iordache-Benone Popescu,Lelesan,Gatan.

Timp de sase sezoane Minerul va evolua in divizia C ocupand urmatoarele locuri:

- 9(1980-81),

-6(1981-82),

-9(1982-83),

Echipa: V.Barsan-Toma,Florescu,Maria,Pintea-M.Marian,G.Barsan,Iordache-Lazaroiu,Iancu,Bolos /I.Popescu,Coge,Benone Popescu,Salajan

-4(1983-84),

-2(1984-85)

-1(1985-86) cand reuseste promovarea in divizia B.

Performanta promovarii au realizat-o:

-Antrenor: Tiberiu „Puiu” Benea.

-Echipa:Crecan(V.Barsan)-Dodenciu,Lelesan,Lixandru(Hadarean),C.Ispir(Adr.Rusu)-Lazaroiu,G.Barsan,M.Cristea-Baltaru(Gatan),Matula,Henzel(Neiconi).

Nu retin exact cate sanse i se acordau echipei sa ramana in divizia B dar un lucru este cert , Seria 3 a diviziei B era una extrem de puternica.

Debutul a fost unul peste asteptari ,3-1 cu Armatura Zalau, o echipa cu ani buni de liga 2 . S-a scris ,retin ,un articol  amanuntit in ziarul local si mai ales despre mingea portocalie care va deveni un talisman al partidelor de acasa. Este stiut faptul ca o asemea minge se foloseste pe timpul iernii. La Paroseni mingea portocalie aducea golul.

Etapa a doua insemna o deplasare la principala candidata la promovare si anume Politehnica Timisoara. Inaintea partidei se punea doar problema scorului. Tin minte am ascultat cu sufletul la gura emisiunea, din pacate defuncta, Fotbal minut cu minut ,in pauza transmisiunilor din „A” coordonatorul emisiunii dand citire rezultatelor din liga secunda. A inceput firesc cu Seria 1, apoi Seria 2, apoi… Politehnica Timisoara-Minerul Paroseni 1-1 ! Nu-mi venea sa cred. Am asteptat pana seara tarziu emisiunea sportiva pentru a asculta inca o data. Da ! Poli –Minerul 1-1. Si nu oricum ! In minutul 12 era 0-1, gol Craciun !

Cine era Minerul ?

Homan-Dodenciu,Buzduga,Lelesan,Petre Grigore(Ghisan)-R.Cristea(Nichimis),Matula(Lazaroiu),Craciun-Barbu,Salagean(Lixandru),Baltaru.

Antrenor:Tiberiu „Puiu” Benea

In continuare Minerul, ce avea sa devina A.S. Paroseni, confirma pe teren propriu pierzand un singur punct (1-1 cu CSM.Resita),dar castiga punctul in deplasare la Unio Satu Mare (0-0).

Dupa un parcurs oarecum linistit vine un dus rece la Arad cu Strungul , rezultat :Strungul Arad-AS.Paroseni 5-0 ! Oare va urma un recul al echipei ? Etapa urmatoare venea la Vulcan Gloria Bistrita. Despre Bistrita exista o „legenda” si anume faptul ca ei sunt cei ce arbitreaza promovarea si retrogradarea fapt pentru care avantajele aduse de acest privilegiu sunt mai importante decat o eventuala promovare. (Peste cativa ani „tata Jean” va duce Gloria in A si cam pe atunci incepe povestea „cooperativei” despre care nu se stie nimic concret, cert este ca Bistrita are si astazi echipa in „A”).

Jocul cu Gloria a fost frumos. Minerul a fost peste bistriteni si a obtinut o victorie oarecum usoara, mai usoara decat se astepta. Baltaru a centrat, Lazaroiu s-a desprins dintre fundasi si a trimis din plonjon cu latul sub transversala. Cred ca este golul pe care-l tin minte cel mai bine, nu stiu de ce ,dar poate pentru ca doream o victorie cu Gloria ca pe un fel de recunoastere a participarii in „B”. Iata si echipa care a reusit aceasta victorie:

1 Homan

2 Dodenciu             3 Buzduga                            5 Visan                               4Grigore Petre

6 Cristea                          8 Craciun                      10 Matula

7 Lazaroiu                                          9 Salagean                                         11 Baltaru

La sfarsitul turului de campionat gasim pe Minerul (AS) Paroseni la mijlocul clasamentului. dar dincolo de acest lucru jocul echipei este cel ce da speranta. Minerul isi va depasi conditia si va realiza un rezultat frumos.

Returul incepe cu un punct smuls la Zalau cu Armatura(0-0). Urma revansa cu Poli Timisoara ,dupa acel incredibil 1-1 din tur.

Poli se afla in lupta directa cu FC.Bihor si Baia Mare la promovare, avand fata de Oradeni avantajul ca acestia erau penalizati cu trei puncte din cauza nerealizarii baremului de puncte in sezonul anterior cand retrogradasera din „A”(atunci asa era,echipele retrogradate trebuiau sa acumuleze un anumit numar de puncte altfel in urmatorul sezon porneau cu un handicap de puncte in functie de diferenta dintre numarul de puncte ce trebuia realizat si cel cel acumulat).

Cu o zi inaintea meciului un zvon strabate tot Vulcanul: Comtimul(intreprinderea timisoreana de prelucrare a carnii) va umple macelariile din oras cu carne(se cunoaste penuria de alimente din epoca) pentru ca Poli sa aiba un joc usor cu Minerul. In ziua meciului ploua puternic. In fata macelariilor din Vulcan lume ca la balamuc, deci zvonul a devenit realitate.

Pe un teren greu Minerul incepe meciul cu urmatoarea echipa: Homan-Hadarean,Buzduga, Visan, Ghisan-Boboc,Craciun, Dicut-Adr.Barbu,Nichimis,Baltaru.Poli deschide scorul rapid ,in minutul 4, prin Olosutean, apoi Bolba face 0-2 in minutul 48 si meciul este jucat. Timisoara ia cele doua puncte ,usor, aici de unde nu se pleca cu pucte.

Etapa urmatoare Minerul merge la Satu Mare si realizeaza un egal (1-1) cu Olimpia prin golul marcat de golgeterul echipei,Viorel Craciun. Da !Partida cu Poli nu a fost curata…

Urmeaza UTA, la Vulcan si 2-0 cu „Batrana Doamna” care de ceva timp se zbate in liga secunda fiind doar umbra palida a ceea ce inseamna numele de UTA. Victoria a fost obtinuta prin golurile lui Lixandru ,care de obicei era rezerva, un atacant de careu,fara veleitati tehnice deosebite, dar care a prins o zi mare.

Urmeaza o infrangere logica la Oradea(0-3 cu FC.Bihor), o victorie fara comentarii acasa cu CIL.Sighet (3-0), un dus rece la Cavnic( 0-5 !), egalul cu Baia Mare la Vulcan (0-0). Aici ma opresc putin ,trebuie sa recunosc ca maramuresenii mi-au placut cel mai mult dintre echipele vazute pe stadionul de peste Jiu.De obicei echipele in deplasare jucau tactica „autobazei”(termen aparut mult mai tarziu la Sorin Cartu) ,adica ne aparam si asteptam o greseala, poate iese ceva. Baia Mare a facut un presing la mijlocul terenului, cum rar se vedea , astfel ca jocul avantat al Minerului din alte partide a fost anihilat. Mai mult chiar oaspetii puteu pleca cu cele trei puncte Tulba( un mare atacant care nu s-a adaptat la Dinamo, sau dupa opinia altora nu a vrut sa se adapteze) nimerind bara portii lui Homan. Si ca o alta paranteza in acei ani am rezavut atat Baia Mare cat si Oradea ,echipe care jucau un football frumos si nu cred ca ar fi exagerat sa spunem ca astazi ar face succes cu brio primei divizii.

Minerul a jucat pe urma la Resita si s-a intors din nou cu un punct (1-1 cu CSM. ,prin golul lui Gelu Barsan), dupa care invinge o alta reprezentanta a Carasului, Metalul Bocsa si spulbera pe Unio Satu Mare cu 4-1. Aflati intr-o forma extraordinara nu a parut o surpriza faptul ca minerii obtin si prima victorie „afara”, 1-0 cu CFR Cluj( cine ar fi crezut atunci ca CFR Cluj va juca peste 21 de ani in Champions League !!!).

Cu cinci etape inainte de finalul campionatului Minerul Paroseni( eu continui cu Minerul desi in clasamente era AS.Paroseni) era pe un nesperat loc 5 ,dupa Poli.Timisoara,FC. Baia Mare,FC.Bihor si Gloria Bistrita dar inaintea lui UTA.

In aceste conditii vine la Vulcan, Strungul Arad ,echipa aflata in lupta pentru evitarea retrogradarii. In acest meci am vazut poate cel mai comic moment trait live in nenumaratele partide la care am asistat pe diverse stadioane. Baietii se intelesesera sa faca un „amical” fara goluri. Partida a si inceput in aceasta nota cu pase la mijlocul terenului, pase la portar, adica un meci mai mult decat amical. La un moment dat Craciun preia o minge la vreo 30 de metri de poarta lui Clipa( fost portar in „A” la Brasov aflat la „ora inchiderii”) si trimite un lob pe care portarul strungarilor nu-l poate anticipa iar balonul intra in viclu. Moment de stupoare printre mineri care nu stiu daca sa se bucure de reusita sau nu. O parte a spectatorilor se amuza, o alta huiduie vazand nehotararea lui Craciun in a sarbatorii golul.

Au urmat momente penibile, Strungul s-a chinuit sa egaleze cu toate ca apararea condusa de Buzduga si Lelesan facea eforturi disperate sa-i aduca in situatii de gol pe atacantii oaspetilor. Si ca o izbavire golul vine in aplauzele si amuzamentul spectatorilor. Cred ca era mai mult un sentiment de superioritate,Minerul isi permitea sa arbitreze retrogradarea ,deci era o echipa mare.

Campionatul se incheie cu o victorie spectacol 5-0 cu Aurul Brad iar Minerul termina pe locul 6, un loc la cere putini au fi visat.

In aceeasi editie 1986-87 dar in Cupa Romaniei ,in faza saisprezecimilor la Vulcan s-a jucat partida Minerul Paroseni-Universitatea Craiova. Stadionul a fost arhiplin, podul peste Jiu statea sa cada sub greutatea multimii venite sa vada un meci contra unei echipe de „A” ,o echipa Craiova care la acea vreme umplea multe stadioane din tara. Scorul final: 1-1 ,iar Stiinta se califica dupa loviturile de departajare, a fost meciul lui Homan care a  parat doua penaltyuri, dar nu afost suficient pentru calificare.

In pauza competitionala se face un turneu in URSS( asa era atunci) ,cel mai interesant rezultat: 1-1 cu Sahtior Donetk echipa care peste…22 de ani va castiga Cupa UEFA !

Editia 1987-88 a diviziei B incepe cu rezultate oarecum normale;3-1 cu Mecanica Orastie,0-1 la Carei,0-0 cu Olimpia Satu Mare, apoi vine „macelul” la propriu de la Sighet de unde echipa s-a intors invinsa, 0-2, dar si decimata de jocul dur al gazdelor. Poate si din aceasta cauza urmeaza un egal acasa cu Gloria Bistrita( 1-1) si o infrangere la Metalul Bocsa. Astfel dupa sase etape ne uitam pe clasament si ce vedem : Minerul locul 15. Ca in toate situatiile de acest gen urmeaza o schimbare de antrenor ,Puiu Benea este inlocuit cu ,regretatul de acum, Petre Libardi. Schimbarea pare a fi de bun augur pentru ca Minerul spulbera Sticla din Turda cu 5-1. Se aduce si primul punct din deplasare 1-1 cu Strungul la Arad, Strungul pe care o ajutasem cu un sezon in urma, rezultat care ulterior se va transforma intr-o victorie cu 3-0 la masa verde ,gazdele utilizand un jucator suspendat. Turul gaseste Paroseniul la mijlocul clasamentului, echipa regasindu-se dupa un inceput mai slab, obtinand victorii ca in zilele bune, 4-1 cu Minerul Baia Sprie si 4-0 cu Armatura Zalau  pe un teren acoperit cu zapada.

In retur Minerul se razbuna pe CIL.Sighet, pentru „masacrul” din tur, scor 6-0, urmand seria rezultatelor ce alternau victoriile de acasa cu infrangerile din deplasare, exceptie facand victoria de la Baia Sprie (2-0) un rezultat care a asigurat linistea din finalul campionatului.

In ultima etapa s-a jucat partida Minerul-FC.Bihor, Oradenii avand deja promovarea asigurata, victoria cu 1-0 ,gol Craciun ducand Paroseniul pe locul 7 . Este adevarat dupa locul 6 din precedenta editie se astepta mai mult si aici nu ma refer neaparat la locul din clasament ci la jocul prestat care parca nu a mai fost acelasi. Poate si plecarea lui Cristea sau Baltaru pentru a ajuta Jiul in lupta pentru promovare a contat in jocul echipei.

Totusi ,nimeni nu cred ca anticipa ce se va intampla in sezonul urmator. Dupa doua editii de campionat in care echipa si-a castigat o simpatie aparte in zona se credea in continuitate adica in creerea unei echipe cu statut stabil in liga secunda.

Editia 1988-89 va fi una trista. Startul de campionat aduce un meci Unirea Alba Iulia-Minerul Paroseni 4-0. Urmeaza peste cateva etape sincopa de la Vulcan ,0-0 cu Metalul Bocsa, apoi o serie de trei infrangeri: 0-1 la Resita,1-2 cu Poli Timisoara si 0-4 la Bistrita. Minerul priveste clasamentul de jos in sus ,lucru cu care nu prea era obisnuita. Urma lupta pentru ramanerea in „B”. Am reveni la un meci cu Olimpia Satu Mare . Partida a inceput pe o vreme frumoasa si s-a terminat pe o ploaie torentiala, fiind unul dintre putinii care am ramas pana la final un final in ton cu vremea adica o infrangere, 0-2. Am privit jocul prin perdeaua ploii si am inteles ca nu mai era drum de intoarcere. Aceasta echipa nu era Minerul… Dintr-o doza de optimism m-am prezentat si la jocul cu Baia Mare care a confirmat de fapt sfarsitul desi in programul de meci, pe prima pagina scria: „ Mai speram…”.

Minerul a retrogradat si a facut-o dureros pierzand la Tarnaveni cu …0-8!.

Dupa doi ani de „C” avand clasari pe locurile 5 si 6, urma sezonul 1991-92 la finalul caruia se reorganiza intreg sisitemul competitional. Astfel Divizia „A” devenea Divizia Nationala, „B”-ul primea numele de Divizia A, iar „C”-ul de Divizia B. Pentru a promova in „B” ,adica pentru a ramane in vechiul „C” trebuia sa tremini in primele patru. In acel campionat am mers la Targu-Jiu pentru partida Pandurii-Minerul Paroseni. Spre surprinderea mea lume destul de multa la un joc de „C”.  La un moment dat Minerul avea 2-0 dar in final pe o cadere inexplicabila Pandurii castiga cu 3-2. Si cu toate acestea la finalul campionatului Minerul termina in primele patru. Este ultima amintire pozitiva cu micuta echipa de peste Jiu.

Astazi Minerul Paroseni sau AS. Paroseni nu mai exista.Dupa retrogradarea din liga a treia la finele sezonului 1996-97 echipa va fuziona cu CS.Vulcan si va ramane doar o amintire… o amintire  cu:

-paradele de exceptie ale unui portar nebunatic numit Stelian Homan,

-fundasul dreapta Dodenciu, un tip fara o mare sclipire dar truditor,

-Lelesan stoperul tip Bumbescu,

-siguranta liberoului Buzduga,

-Perte Grigore si Ghisan doi excelenti fundasi stanga cu valente ofensive,

-harnicia lui Matula,

-inteligenta lui Nichimis si mai devreme a lui Rico Cristea,

-simtul inegalabil de gol al lui Viorel Craciun,

-cursele purtate pe banda dreapta de Adrian Barbu

-maestria loviturilor libere ,marca Baltaru

-intelepciunea unui veteran numit Cornel Salagean, inlocuit mai apoi cu blondul ce aducea ca asemanare si joc cu Raducioiu l-am numit aici pe Viorel Pauna.

- o respingere cu capul a lui Lelesan in lateral stanga, preia Ghisan cursa pana la centrul terenului, pasa la Nichimis, fenta a acestuia si deschidere pentru Baltaru care dupa ce dribleaza cu nonsalanta mijlocasul si fundasul dreapta centreza pentru Craciun, acesta reluand imparabil cu capul sub transversala(nu este un scenariu inventat, asa juca Minerul).

Acesta a fost Minerul Paroseni !

This entry was posted on 30 martie 2011 at 11:14 and is filed under Liga II Romania, Stiri. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.